mărire

română

Etimologie

Din a mări.

Pronunție

• AFI: /mə'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului mărire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărire	măriri
Articulat	mărirea	măririle
Genitiv-Dativ	măririi	măririlor
Vocativ	mărire	măririlor

1. acțiunea de a (se) mări și rezultatul ei; mărit.
2. (fiz.) operație de copiere fotografică prin proiecție, în scopul obținerii unor pozitive mai mari decât negativele copiate.
3. loc de frunte într-o anumită ierarhie (socială); rang, demnitate; (concr.) persoană care ocupă o funcție înaltă în ierarhia socială; fruntaș, demnitar.
4. glorie, strălucire, splendoare.
5. putere, autoritate, tărie.
6. (înv.) mărie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online