Sari la conținut

majora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză majorer.

Pronunție

  • AFI: /ma.ʒo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
majora
Infinitiv a majora
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		majorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să majoreze
Participiu majorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=majora&oldid=886938”