majora

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză majorer.

Pronunție

  • AFI: /ma.ʒo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
majora
Infinitiv a majora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
majorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să majoreze
Participiu majorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face mai mare (un preț, un impozit, un salariu etc.); a spori.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe