maltrata

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză maltraiter. Confer italianămaltrattare.

Pronunție

  • AFI: /mal.tra'ta/


Verb


Conjugarea verbului
maltrata
Infinitiv a maltrata
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
maltratez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să maltrateze
Participiu maltratat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata pe cineva cu asprime, a-i provoca dureri fizice sau morale; a chinui; a brutaliza.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Derivat din maltratar

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

maltrata

  1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent pentru maltratar
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru maltratar
    română: maltratează