menaja

română

Etimologie

Din franceză ménager.

Pronunție

• AFI: /me.naˈʒa/

Verb

Conjugarea verbului menaja
Infinitiv	a menaja
Indicativ prezent pers. 1 sg.	menajez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să menajeze
Participiu	menajat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a trata pe cineva sau ceva cu înțelegere; grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța.
2. (v.refl.) a-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri.
3. (v.tranz.) (rar) a nu irosi în zadar, a economisi.
4. (v.tranz.) (franțuzism) a pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni.

Cuvinte derivate

• menajare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mânjea

Referințe

• DEX '98 via DEX online