menaja

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză ménager.

Pronunție

  • AFI: /me.na'ʒa/


Verb


Conjugarea verbului
menaja
Infinitiv a menaja
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
menajez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să menajeze
Participiu menajat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a trata pe cineva sau ceva cu înțelegere; grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța.
  2. (v.refl.) a-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri.
  3. (v.tranz.) (rar) a nu irosi în zadar, a economisi.
  4. (v.tranz.) (franțuzism) a pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe