mandantă

română

Etimologie

Din mandant.

Pronunție

• AFI: /man'dan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului mandantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mandantă	mandante
Articulat	mandanta	mandantele
Genitiv-Dativ	mandantei	mandantelor
Vocativ	mandanto	mandantelor

1. persoană pentru care se încheie un act juridic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online