mandariner

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

catalană

(català)

Etimologie

Din mandarina („mandarină”) +‎ -er.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /man.da.ɾiˈne(ɾ)/
  • (oriental) AFI: /mən.də.ɾiˈne/


Substantiv

mandariner m., mandariners pl.

  1. (bot.) mandarin

Cuvinte apropiate

Paronime

Referințe





daneză

(dansk)

Etimologie

Din mandarin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de plural nominativ nehotărât pentru mandarin.





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din mandarin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de plural nominativ nehotărât pentru mandarin.






suedeză

(svenska)

Etimologie

Din mandarin.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de plural nominativ nehotărât pentru mandarin.