Sari la conținut

mandarina

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : mandarína, mandarīnā, mandarīna

Etimologie

Din mandarină.

Pronunție

  • AFI: /man.daˈri.na/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mandarină.





(euskara)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

  • AFI: /manˈda.ɾi.na/


Substantiv

mandarina, pl. mandarinak

  1. mandarină

Cuvinte apropiate





(català)

Etimologie

Din portugheză mandarim, mandarij, care provine din malaieziană menteri, manteri < limba sanscrită मन्त्रिन् (mantrin, „ministru, consilier”), din मन्त्र (mantra, „consiliu”) + -इन् (-in).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /man.daˈɾi.na/
  • (central, oriental) AFI: /mən.dəˈɾi.nə/


Substantiv

mandarina f., mandarines pl.

  1. (bot.) mandarină

Cuvinte derivate

Vezi și

Etimologie

Din mandarí.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru mandarí.

Referințe





(galego)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

  • AFI: /mandaˈɾina/


Substantiv

mandarina f., mandarinas pl.

  1. mandarină

Cuvinte apropiate





(italiano)

Etimologie

Din mandarino.

Pronunție

  • AFI: /mandaˈrina/


Substantiv

mandarina f., mandarine pl.

  1. rață mandarin

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din mandarino.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru mandarino.





(português)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

  • AFI: /mɐ̃daɾĩnɐ/


Substantiv

mandarina f., mandarinas pl.

  1. mandarină





(español)

Etimologie

Din malaieză mantari.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mandarina f., mandarinas pl.

  1. mandarină

Sinonime