mandarino

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din mandarin.

Pronunție

  • AFI: /man.da.ˈɾi.nɔ/


Substantiv

mandarino, pl. mandarinoj

  1. mandarină





italiană

(italiano)

Etimologie

Din portugheză mandarim. Confer franceză mandarine, română mandarină.

Pronunție

  • AFI: /manda'rino/


Substantiv

mandarino m., mandarini pl.

  1. mandarină
  2. (bot.) mandarin
  3. înalt funcționar din China, mandarin

Cuvinte derivate

Vezi și