maniament

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză maniement.

Pronunție

  • AFI: /ma.ni.a'ment/


Substantiv


Declinarea substantivului
maniament
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ maniament maniamente
Articulat maniamentul maniamentele
Genitiv-Dativ maniamentului maniamentelor
Vocativ maniamentule maniamentelor
  1. (zool.) loc sub pielea corpului unui animal în care se depune de preferință grăsimea.


Traduceri

Anagrame

Referințe