depune

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină deponere (cu sensurile franceză déposer).

Pronunție

  • AFI: /de'pu.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) depune
Infinitiv a (se) depune
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) depun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) depună
Participiu depus
Conjugare III

I.

  1. (v.tranz.) a lăsa un obiect din mână, punându-l undeva.
    A depune geamantanul la gară.
  2. (v.tranz.) (despre animale care se înmulțesc prin ouă) a elimina ouăle (la loc potrivit).
  3. (v.refl.) (despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) a se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta.
    S-a depus mult praf pe ...

II.

  1. (v.intranz.) (reg.; despre vaci, bivolițe etc.) a-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete.

Sinonime

I.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară)
  • A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei
  • A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.)
  • A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui
  • (rar) A depune un examen = a da un examen
  • A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării
  • A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces


Traduceri

Referințe