depune

română

Din latină deponere (cu sensurile franceză déposer).

Conjugarea verbului (se) depune
Infinitiv	a (se) depune
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) depun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) depună
Participiu	depus
Conjugare	III

I.

(v.tranz.) a lăsa un obiect din mână, punându-l undeva.
A depune geamantanul la gară.
(v.tranz.) (despre animale care se înmulțesc prin ouă) a elimina ouăle (la loc potrivit).
(v.refl.) (despre substanțe solide aflate în stare de suspensie sau dizolvate într-un lichid) a se așeza la fund, formând sedimente; a se sedimenta.
S-a depus mult praf pe ...

II.

(v.intranz.) (reg.; despre vaci, bivolițe etc.) a-și mări ugerul (ca urmare a secreției abundente de lapte), a fi aproape să fete.

I.

A depune bani (la o instituție bancară) = a lăsa o sumă de bani (în păstrare la o instituție bancară)
A depune mandatul = a renunța la o însărcinare încredințată, invocând drept motivare imposibilitatea de a continua îndeplinirea ei
A depune un act (sau o cerere, un memoriu etc.) = a înainta, a preda forului competent un act (sau o cerere, un memoriu etc.)
A depune muncă (sau efort, osteneală etc.) = a munci, a se strădui
(rar) A depune un examen = a da un examen
A depune jurământ(ul) = a) (despre o parte în litigiu sau despre un martor) a se angaja să spună tot adevărul în legătură cu faptele unui proces; b) (despre unele categorii de oameni și despre militari) a se angaja solemn să-și îndeplinească îndatoririle cu respectarea legilor țării
A depune mărturie = (despre un martor) a face declarații în fața unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală în legătură cu faptele unui proces

a lăsa; a așeza