mantă
Etimologie
Din franceză mante.
Pronunție
- AFI: /'man.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mantă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mantă | mante |
| Articulat | manta | mantele |
| Genitiv-Dativ | mantei | mantelor |
| Vocativ | mantă | mantelor |
- (înv.) mantie.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online