amant

română

Etimologie

Din franceză amant < latină amans, amantis.

Pronunție

• AFI: /a'mant/

Substantiv

Declinarea substantivului amant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amant	amanți
Articulat	amantul	amanții
Genitiv-Dativ	amantului	amanților
Vocativ	amantule	amanților

1. bărbat care întreține relații de dragoste cu o femeie fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic.

Cuvinte derivate

• amantă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• mantă
• mâțan
• mănat

Referințe

• DEX '98 via DEX online