amant

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză amant < latină amans, amantis.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
amant
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amant amanți
Articulat amantul amanții
Genitiv-Dativ amantului amanților
Vocativ amantule amanților
  1. bărbat care întreține relații de dragoste cu o femeie fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe