manteluță

română

Etimologie

Din mantelă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /man.te'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului manteluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	manteluță	manteluțe
Articulat	manteluța	manteluțele
Genitiv-Dativ	manteluței	manteluțelor
Vocativ	manteluță	manteluțelor

1. (înv.) diminutiv al lui mantelă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online