mantilă

română

Etimologie

Din franceză mantille, spaniolă mantilla.

Pronunție

• AFI: /man'ti.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului mantilă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mantilă	mantile
Articulat	mantila	mantilele
Genitiv-Dativ	mantilei	mantilelor
Vocativ	mantilă	mantilelor

1. (înv.) mantelă.
2. șal de dantelă (neagră), purtat mai ales de femeile spaniole.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alintam
• înălțam
• laminat

Referințe

• DEX '98 via DEX online