înălța

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : înalță, înălță

română

Etimologie

Din latină *inaltiāre (< altus).

Pronunție

  • AFI: /ɨ.nəlˈʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înălța
Infinitiv a (se) înălța
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înalț
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înalțe
Participiu înălțat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) îndrepta în sus; a (se) ridica.
    Se înălțase în înaltul cerului.
    Iisus s-a înălțat la cer.
  2. (v.tranz.) a facefie mai înalt prin ridicare și așezare pe un obiect situat mai sus etc.
    A înălța un perete.
  3. (v.refl.) (rar; cu determinarea "pe cal", "în șa") a se urca pe cal; a încăleca.
  4. (v.refl.) a deveni mai înalt; a crește.
    Vița s-a înălțat mult de la pământ.
  5. (v.refl.) (despre clădiri, monumente etc.) a apărea, a se ivi (în toată înălțimea).
    S-a înălțat un nou oraș.
  6. (v.tranz.) a construi, a clădi.
    A înălța o casă.
  7. (v.tranz.) a ridica vocea, tonul; a pronunța tare.
    A înălța glasul, vocea.
  8. (v.refl.) (despre voce, glas, sunete) a se auzi (limpede).
  9. (v.tranz.) a ridica pe cineva în rang.
  10. (fig.) a ridica din punct de vedere spiritual.
    Poezia înalță sufletul.
    Muzica înalță sufletul.
  11. (v.refl.) a se arăta trufaș; a se mândri.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A(-și) înălța ochii = a privi în sus
  • (intranz.) A înălța din umeri = a ridica din umeri în semn de nedumerire, de neștiință, de nepăsare etc.


Traduceri

Etimologie

Din înălța.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru înălța.

Referințe