marotă

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză marotte.

Pronunție

  • AFI: /ma'ro.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
marotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marotă marote
Articulat marota marotele
Genitiv-Dativ marotei marotelor
Vocativ marotă marotelor
  1. preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; (p.ext.) obiect al unei astfel de preocupări.


Traduceri

Anagrame

Referințe