marotă
Etimologie
Din franceză marotte.
Pronunție
- AFI: /ma'ro.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marotă | marote |
| Articulat | marota | marotele |
| Genitiv-Dativ | marotei | marotelor |
| Vocativ | marotă | marotelor |
- preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; (p.ext.) obiect al unei astfel de preocupări.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online