martalog
Aspect
Etimologie
Din turcă martoloz „marinar creștin de pe Dunăre”.
Pronunție
- AFI: /mar.ta'log/
Substantiv
Declinarea substantivului martalog | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | martalog | martalogi |
Articulat | martalogul | martalogii |
Genitiv-Dativ | martalogului | martalogilor |
Vocativ | martalogule | martalogilor |
- (mai ales la pl.) slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online