Sari la conținut

martalog

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din turcă martolozmarinar creștin de pe Dunăre”.

Pronunție

  • AFI: /mar.ta'log/


Substantiv


Declinarea substantivului
martalog
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ martalog martalogi
Articulat martalogul martalogii
Genitiv-Dativ martalogului martalogilor
Vocativ martalogule martalogilor
  1. (mai ales la pl.) slujitor domnesc însărcinat cu paza granițelor și cu supravegherea punctelor vamale.


Traduceri

Referințe