matuf

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

DIn turcă mâtuh.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
matuf
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ matuf matufi
Articulat matuful matufii
Genitiv-Dativ matufului matufilor
Vocativ matufule matufilor
  1. (înv. și fam.) om bătrân și ramolit; babalâc.
  2. om ursuz, posomorât.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
matuf
Singular Plural
Masculin matuf matufi
Feminin matufă matufe
Neutru matuf matufe
  1. neglijent în ținută; murdar.


Traduceri

Anagrame

Referințe