meși

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă mest.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
meș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meș meși
Articulat meșul meșii
Genitiv-Dativ meșului meșilor
Vocativ meșule meșilor
  1. un fel de încălțăminte fără toc, confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați, peste ciorapi.

Expresii

  • (fam.) A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva); a nu avea curaj, a nu cuteza
  • A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare, a putea


Traduceri

Anagrame

Referințe