meșterie

română

Etimologie

Din meșter + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /meʃ.te'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului meșterie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	meșterie	meșterii
Articulat	meșteria	meșteriile
Genitiv-Dativ	meșteriei	meșteriilor
Vocativ	meșterie	meșteriilor

1. (înv. și reg.) meserie; (p.gener.) profesiune.
2. măiestrie, pricepere, îndemânare.
3. însușire (ascunsă) a unui obiect.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online