măiestrie

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din măiestru + sufixul -ie.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
măiestrie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ măiestrie măiestrii
Articulat măiestria măiestriile
Genitiv-Dativ măiestriei măiestriilor
Vocativ măiestrie măiestriilor
  1. pricepere, iscusință deosebită; talent, dibăcie, artă.
  2. (înv.; concr.) lucrare, operă, creație.
  3. lucru care denotă iscusință sau meșteșug în execuție; unealtă, instrument, aparat ingenios.
  4. meserie, meșteșug (care cere pricepere).

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe