mensonge
(français)
Etimologie
Din franceză medie mensonge, care provine din franceză veche mençonge, mençunge < probabil din latină populară *mentionica, din latină târzie mentiō, mentiōnem, inevitabil din mentītus, forma de participiu trecut pentru mentior („a minți”).
Înrudit cu catalană menció, italiană menzogna, occitană messorga, messonja, mensònega și română minciună.
Pronunție
Substantiv
mensonge m., mensonges pl.
- minciună
- Les mensonges ne mènent pas loin. Avec un mensonge on va loin, mais sans espoir de retour.
- (p.ext.; poetic) minciună, ficțiune
- La poésie vit de mensonges.
- (fam.) înșelăciune, eroare, greșeală
- Le monde n'est que mensonge.
Sinonime
- 1: (fam. și pop.) bobard, boniment, bouillie pour les chats, bullshit, canard, canular, connerie, craque, foutaise, racontar, flan, menterie
- 2: fable, fiction
- 3: erreur, illusion