mensonge

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie mensonge, care provine din franceză veche mençonge, mençunge < probabil din latină populară *mentionica, din latină târzie mentiō, mentiōnem, inevitabil din mentītus, forma de participiu trecut pentru mentior („a minți”).

Înrudit cu catalană menció, italiană menzogna, occitană messorga, messonja, mensònega și română minciună.

Pronunție


Substantiv

mensonge m., mensonges pl.

  1. minciună
    Les mensonges ne mènent pas loin. Avec un mensonge on va loin, mais sans espoir de retour.
  2. (p.ext.; poetic) minciună, ficțiune
    La poésie vit de mensonges.
  3. (fam.) înșelăciune, eroare, greșeală
    Le monde n'est que mensonge.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe