mer

română

Etimologie

Din franceză mère.

Pronunție

• AFI: /mer/

Substantiv

Declinarea substantivului mer
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mer	meri
Articulat	merul	merii
Genitiv-Dativ	merului	merilor
Vocativ	merule	merilor

1. (chim.) unitate elementară constitutivă cu structură și cu masă dată invariabile, care se repetă în mod constant într-un lanț macromolecular al unui polimer.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online