mergus

Vezi și : Mergus

latină

(Latina)

Etimologie

Din verbul mergō ("a scufunda, a plonja").

Pronunție

• AFI: /'mer.ɡus/

Substantiv

Declinarea substantivului mergus
m.	Singular	Plural
Nominativ	mergus	mergī
Genitiv	mergī	mergōrum
Dativ	mergō	mergīs
Acuzativ	mergum	mergōs
Ablativ	mergō	mergīs
Vocativ	merge	mergī

1. pescăruș (pasăre)
2. cufundar, bodârlău

Cuvinte derivate

• mergulus

Cuvinte apropiate

• mergō

Vezi și

• gāvia

Referințe

• Wiktionary