merindeață

română

Etimologie

Din merinde + sufixul -eață.

Pronunție

• AFI: /me.rinˈde̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului merindeață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	merindeață	merindețe
Articulat	merindeața	merindețele
Genitiv-Dativ	merindeței	merindețelor
Vocativ	merindeață	merindețelor

1. (reg.) merindare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• diatermane

Referințe

• DEX '98 via DEX online