Sari la conținut

merindare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din merinde.

Pronunție

  • AFI: /me.rin'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
merindare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ merindare merindări
Articulat merindarea merindările
Genitiv-Dativ merindării merindărilor
Vocativ merindare merindărilor
  1. (reg.) ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață.


Traduceri

Referințe