meritoriu
Etimologie
Din latină meritorius, franceză méritoire.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Adjectiv
| Declinarea adjectivului meritoriu | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | meritoriu | meritorii |
| Feminin | meritorie | meritorii |
| Neutru | meritoriu | meritorii |
- (despre acțiuni sau realizări ale oamenilor) care este vrednic de apreciere, care are merite, merituos; care este destul de bun, de reușit, de valoros.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online