merlo

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din italiană merlo.

Pronunție

  • AFI: /mɛ.ˈrlɔ/


Substantiv

merlo, pl. merloj

  1. mierlă





galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină merula.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo m., merlos pl.

  1. mierlă

Sinonime





ido

(Ido)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)





italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie merŭlum < merula.

Pronunție


Substantiv

merlo m., merli pl.

  1. (ornit.) mierlă
  2. (arhit.) merlon
  3. (fig.) imbecil, credul, prostănac

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Derivat regresiv din merlare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru merlare.





iudeo-spaniolă

(Ladino)

Etimologie

Din latină merula.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo m.

  1. mierlă





ladină

(lld)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)





piemonteză

(Piemontèis)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)





venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)