mierlă
Aspect
![]() |
![]() |
Variante
- (reg.) mirlă
Etimologie
Din latină mer(u)la.
Înrudit cu aromână njerlã, njirlã, asturiană mierbu, miruellu, catalană merla, dalmată miarla, franceză merle, friulană mierli, galiciană merlo, italiană merlo, merla, ladină merlo, occitană mèrle, mèrla, portugheză melro, retoromană merl, merlotscha, sardă mérula, meurra, siciliană mèrulu, merru, spaniolă merla, mierla, mirla, merlo, mirlo, valonă miele și venețiană merlo.
Pronunție
- AFI: /'mjer.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului mierlă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mierlă | mierle |
Articulat | mierla | mierlele |
Genitiv-Dativ | mierlei | mierlelor |
Vocativ | mierlă | mierlelor |
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Paronime
Vezi și
Traduceri
pasăre
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online