mestecăniș

română

Etimologie

Din mesteacăn + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /mes.te.kə'niʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului mestecăniș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mestecăniș	mestecănișuri
Articulat	mestecănișul	mestecănișurile
Genitiv-Dativ	mestecănișului	mestecănișurilor
Vocativ	mestecănișule	mestecănișurilor

1. pădure de mesteceni; grup de mesteceni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online