miștocară
română
Etimologie
Din miștocar.
Pronunție
- AFI: /miʃ.to'ka.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului miștocară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miștocară | miștocare |
| Articulat | miștocara | miștocarele |
| Genitiv-Dativ | miștocarei | miștocarelor |
| Vocativ | miștocaro | miștocarelor |
- (arg.) persoană care ironizează ceva sau pe cineva.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online