miștocară

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din miștocar.

Pronunție

  • AFI: /miʃ.to'ka.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
miștocară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miștocară miștocare
Articulat miștocara miștocarele
Genitiv-Dativ miștocarei miștocarelor
Vocativ miștocaro miștocarelor
  1. (arg.) persoană care ironizează ceva sau pe cineva.


Traduceri

Anagrame

Referințe