mișunare
română
Etimologie
Din a mișuna.
Pronunție
- AFI: /mi.ʃu'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mișunare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mișunare | mișunări |
| Articulat | mișunarea | mișunările |
| Genitiv-Dativ | mișunării | mișunărilor |
| Vocativ | mișunare | mișunărilor |
- (rar) faptul de a mișuna; aglomerație, mișcare, forfoteală, mișuială, mișuneală.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online