mișuna

Vezi și : mișună

română

Etimologie

Probabil din latină *messionare (< messio, „recoltă”).

Pronunție

• AFI: /mi.ʃuˈna/

Verb

Conjugarea verbului mișuna
Infinitiv	a mișuna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mișun
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mișune
Participiu	mișunat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre mulțimi de ființe) a se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic.
2. (despre insecte, păsări etc.) a fi în număr mare.

Sinonime

• 1: forfoti, roi, foi, fojgăi, furnica, viermui

Cuvinte derivate

• mișun
• mișunare
• mișună
• mișuneală

Cuvinte apropiate

• mișui
• mișuială
• mișuire

Paronime

• mișină

Traduceri

a forfoti

cehă: hrnout (čeština) (se), valit (čeština) (se) engleză: swarm (English) finlandeză: vyöryä (suomi) franceză: essaimer (français) germană: schwärmen (Deutsch), wimmeln (Deutsch) greacă: συρρέω (Ελληνικά) (syrréo) italiană: pullulare (italiano)

poloneză: roić (polski) (się), zaroić (polski) (się) portugheză: enxamear (português), pulular (português) rusă: роиться (русский) (roit'sja) spaniolă: enjambrar (español) suedeză: svärma (svenska), myllra (svenska) turcă: kaynaşmak (Türkçe)

Etimologie

Din mișună.

Pronunție

• AFI: /ˈmi.ʃu.na/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru mișună.

Referințe

• DEX online