mișuna

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : mișună

română

Etimologie

Probabil din latină *messionare (< messio, „recoltă”).

Pronunție

  • AFI: /mi.ʃuˈna/


Verb


Conjugarea verbului
mișuna
Infinitiv a mișuna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mișun
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mișune
Participiu mișunat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre mulțimi de ființe) a se mișca fără întrerupere, grăbit și haotic.
  2. (despre insecte, păsări etc.) a fi în număr mare.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime


Traduceri

Etimologie

Din mișună.

Pronunție

  • AFI: /ˈmi.ʃu.na/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru mișună.

Referințe