mișuneală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mișuna + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /mi.ʃu'ne̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mișuneală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mișuneală mișuneli
Articulat mișuneala mișunelile
Genitiv-Dativ mișunelii mișunelilor
Vocativ mișuneală mișunelilor
  1. (rar) mișunare.


Traduceri

Referințe