De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din franceză miasme.
Substantiv
Declinarea substantivului
miasmă |
| f. |
Singular |
Plural |
| Nominativ-Acuzativ |
miasmă |
miasme |
| Articulat |
miasma |
miasmele |
| Genitiv-Dativ |
miasmei |
miasmelor |
| Vocativ |
miasmă |
miasmelor |
- emanație rău mirositoare; duhoare, putoare, exalație.
