mijlocitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a mijloci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /miʒ.lo.ʧi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
mijlocitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mijlocitor mijlocitori
Articulat mijlocitorul mijlocitorii
Genitiv-Dativ mijlocitorului mijlocitorilor
Vocativ mijlocitorule mijlocitorilor
  1. persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe