mijloci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mijloc.

Pronunție

  • AFI: /miʒ.lo'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
mijloci
Infinitiv a mijloci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mijlocesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să mijlocească
Participiu mijlocit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia.
  2. (v.tranz.) a pune la cale, a înlesni.
  3. (v.intranz.) a realiza relația dintre alți doi termeni; a media.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe