milogire
română
Etimologie
Din a (se) milogi.
Pronunție
- AFI: /mi.lo'ʤi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului milogire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | milogire | milogiri |
| Articulat | milogirea | milogirile |
| Genitiv-Dativ | milogirii | milogirilor |
| Vocativ | milogire | milogirilor |
- (rar) acțiunea de a se milogi și rezultatul ei: lamentare, tânguire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online