milogi

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din milog.

Pronunție

  • AFI: /mi.lo'ʤi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) milogi
Infinitiv a (se) milogi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) milogesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) milogească
Participiu milogit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a cere de pomană; a cerși.
  2. (v.refl.) a se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe