mimesis

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină mimesis. Confer greacă antică μῑ́μησις (mī́mēsis, „imitație”), din μιμεῖσθαι (mimeîsthai, „a imita”), din μῖμος (mîmos, „un mim”).

Pronunție

  • AFI: /miˈme.sis/


Substantiv


Declinarea substantivului
mimesis
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mimesis mimesisuri
Articulat mimesisul mimesisurile
Genitiv-Dativ mimesisului mimesisurilor
Vocativ invariabil invariabil
  1. principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realului.
  2. (livr.) mimare.

Sinonime

Paronime


Traduceri

Referințe