mimesis

română

Etimologie

Din latină mimesis. Confer greacă antică μῑ́μησις (mī́mēsis, „imitație”), din μιμεῖσθαι (mimeîsthai, „a imita”), din μῖμος (mîmos, „un mim”).

Pronunție

• AFI: /miˈme.sis/

Substantiv

Declinarea substantivului mimesis
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mimesis	mimesisuri
Articulat	mimesisul	mimesisurile
Genitiv-Dativ	mimesisului	mimesisurilor
Vocativ	invariabil	invariabil

1. principiu estetic, dezvoltat mai ales în antichitate, potrivit căruia arta este imitarea realului.
2. (livr.) mimare.

Sinonime

• 2: mimare

Paronime

• mimetic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX online