imita

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză imiter < latină imitari. Confer italiană imitare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
imita
Infinitiv a imita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
imit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să imite
Participiu imitat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca de exemplu.
    Îl imită în toate.
  2. a reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva.
  3. a lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc.
    Imit stilul lui...
  4. a reproduce cu fidelitate; a copia.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe