mințit

română

Etimologie

Din verbul a minți.

Pronunție

• AFI: /minˈʦit/

Substantiv

Declinarea substantivului mințit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mințit	mințite
Articulat	mințitul	mințitele
Genitiv-Dativ	mințitului	mințitelor
Vocativ	mințitule	mințitelor

1. faptul de a minți.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului mințit
	Singular	Plural
Masculin	mințit	mințiți
Feminin	mințită	mințite
Neutru	mințit	mințite

1. (înv.) mincinos.
2. înșelat în dragoste.

Sinonime

• 1: mincinos

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din minți.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru minți.

Referințe

• DEX '98 via DEX online