mindir

română

Etimologie

Din turcă minder.

Pronunție

• AFI: /min'dir/

Substantiv

Declinarea substantivului mindir
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mindir	mindire
Articulat	mindirul	mindirele
Genitiv-Dativ	mindirului	mindirelor
Vocativ	mindirule	mindirelor

1. (reg.) saltea umplută cu paie.
2. plapumă; cuvertură.
3. haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci, vătuită și trasă la mașină.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online