iarnă
Aspect

Etimologie
Pronunție
- AFI: /'jar.nə/
Substantiv
Declinarea substantivului iarnă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | iarnă | ierni |
Articulat | iarna | iernile |
Genitiv-Dativ | iernii | iernilor |
Vocativ | iarno | iernilor |
- anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă și precedă primăvara, cuprins între solstițiul de la 22 decembrie și echinocțiul de la 21 martie.
- (fig.) an
- A mai trecut o iarnă...
Sinonime
- 1: sezonul alb
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
Expresii
- Iarna n-o mănâncă lupii = iarna nu trece fără geruri și viscole
Traduceri
anotimpul cel mai friguros, între toamnă și primăvară
|
|