mintă

Vezi și : mință, minta

română

Etimologie

Confer mentă.

Pronunție

• AFI: /ˈmin.tə/

Substantiv

1. formă alternativă pentru mentă.

Anagrame

• minat
• nămit

Etimologie

Din minți.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru minți.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru minți.

Sinonime

• 1-2: (înv. și pop.) mință

Referințe

• DEX '98 via DEX online