mintean
Etimologie
Din turcă mintan.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului mintean | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mintean | mintene |
| Articulat | minteanul | mintenele |
| Genitiv-Dativ | minteanului | mintenelor |
| Vocativ | minteanule | mintenelor |
- haină bărbătească scurtă, cu sau fără mâneci, din dimie, de obicei împodobită cu găitane, folosită în portul popular.
- pieptar sau tunică de stofă colorată, purtată în trecut de arnăuți sau de alte categorii de ostași.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online