tunică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : tunica, túnica
O tunică bărbătească de armată
Un lucrător roman purtând o tunică
Tunici cepii

română

Etimologie

Din franceză tunique < latină tunica.

Pronunție

  • AFI: /tu'ni.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tunică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tunică tunici
Articulat tunica tunicile
Genitiv-Dativ tunicii tunicilor
Vocativ tunică tunicilor
  1. haină bărbătească (de uniformă), de obicei încheiată până la gât și care se poartă peste cămașă.
  2. (p.ext.) haină asemănătoare cu tunica, purtată de femei.
  3. (ist.) îmbrăcăminte (largă) purtată de unele popoare din antichitate, lungă până la genunchi sau până la pământ.
  4. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului.
  5. (zool.)membrană care acoperă corpul unor animale marine.
  6. (bot.) înveliș cărnos al unui bulb.
    Tunici cepii.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe