minunare
Etimologie
Din a (se) minuna.
Pronunție
- AFI: /mi.nu'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului minunare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | minunare | minunări |
| Articulat | minunarea | minunările |
| Genitiv-Dativ | minunării | minunărilor |
| Vocativ | minunare | minunărilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online