Sari la conținut

minunare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) minuna.

Pronunție

  • AFI: /mi.nu'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
minunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minunare minunări
Articulat minunarea minunările
Genitiv-Dativ minunării minunărilor
Vocativ minunare minunărilor
  1. (rar) faptul de a (se) minuna; uimire.


Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=minunare&oldid=600928”