miruitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a mirui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /mi.ru.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
miruitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miruitor miruitori
Articulat miruitorul miruitorii
Genitiv-Dativ miruitorului miruitorilor
Vocativ miruitorule miruitorilor
  1. (rar) preot care miruiește.


Traduceri

Referințe