mirui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) mirovati.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
mirui
Infinitiv a mirui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
miruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să miruiască
Participiu miruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a unge pe credincioși cu mir (pe frunte).
  2. (v.tranz.) a consfinți în funcție un domnitor, un cleric etc., ungându-i fruntea cu mir.
  3. (v.tranz.) (p.gener.) (fam.) a numi într-o funcție (importantă).
  4. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a lovi pe cineva la cap; (p.ext.) a omorî.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din maghiară nyerni.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
mirui
Infinitiv a mirui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
miruiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să miruiască
Participiu miruit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a câștiga; a strânge, a agonisi.


Traduceri

Referințe